- Pentru ușurința cu care Roald Dahl te face să înțelegi că în lumea
fanteziei ești liber să călătorești cu cele mai stranii mijloace de
transport. Cu cât sunt mai neobișnuite, cu atât mai grozavă e aventura.
De ce să zbori cu avionul și balonul sau să navighezi cu un vapor, când
poți folosi o piersică uriașă? E drept că nu vei fi întotdeauna în
siguranță, te așteaptă și pericolele – începând cu rechinii intrigați de
fructul zemos și sfârșind cu cel mai mare zgârie-nor din New York.
- Pentru că trăim cu toții momente în care ne simțim singuri și
atunci ne e ușor să empatizăm cu personajele nefericite. O să-ți fie de
ajuns să citești primele cinci capitole ca să-ți dai seama că nimic nu
poate fi mai rău pentru un copil decât să trăiască izolat de lume într-o
,,dărăpănătură de casă pe vârful unui deal înalt din sudul Angliei”
împreună cu două mătuși ,,egoiste, leneșe și crude”.
- Pentru că singurii prieteni ai lui James se pricep de minune să compună rime.
Toată lumea aplaudă și îi ceru Miriapodului să mai cânte. Miriapodul începu îndată cântecelul lui preferat:
A fost odat’ ca niciodat’,
Când porcului-i zicea Ignat,
Maimuța mesteca tabac,
Găinile prizau tutun
Să capete curaj nebun,
Și rațele făceau mac-mac,
Iar porcul cu spini
Bea tărie și vin,
Și iezii mâncau tapioca,
Pe când Moș Cocoloș
Se-nchisese-ntr-un c...
- Pentru curiozitățile pe care le vei afla despre insecte.
Maestrul Greierini
Dacă vrei să ştii, eu sunt un greiere cu coarne scurte. Am două
antene scurte pe cap. Le vezi? Astea sunt. Şi sunt foarte scurte, nu-i
aşa? De aceea ni se spune greierii cu coarne scurte. Noi suntem singurii
care cântăm ca la vioară, folosind un arcuş. Rudele mele cu coarne
lungi, cele cu antene lungi şi curbate, cântă frecându-şi marginile
aripilor superioare. Ei nu sunt violonişti, sunt țârâitori. Frecatul
aripilor produce un sunet mult inferior. Seamănă mai mult cu un banjo
decât cu o vioară.
(p. 105-106)
Râma şi Buburuza
- Data viitoare când mai stai pe un câmp sau în grădină şi te
uiți în jurul tău, zise Râma, să ştii că fiecare firicel de pământ pe
care îl vezi a trecut în ultimii ani prin corpul unei râme. Nu-i aşa că
este minunat?
- Nu se poate! zise James.
- Băiete dragă, chiar aşa stau lucrurile.
- Adică tu chiar înghiți pământ?
- Ca nebuna! zise Râma cu mândrie. Îl înghit printr-o parte şi îl elimin prin cealaltă.
- Dar în ce scop?
- Cum adică în ce scop?
- Adică de ce faci asta?
- Pentru fermieri. Noi facem solul bun, afânat şi moale, ca să
fie roditor. Dacă vrei într-adevăr să ştii, fermierii nu s-ar descurca
fără noi. Suntem foarte importante. Suntem indispensabile. Aşa că mi se
pare normal să ne iubească fermierii. Cred căne iubesc mai mult decât pe
buburuze.
- Buburuză! zise James întorcându-se spre ea. Fermierii vă iubesc şi pe voi?
- Aşa mi s-a spus, răspunse modestă Buburuza, roşind toată. De
fapt, am înțeles că în unele locuri fermierii ne iubesc atât de mult,
încât se duc şi cumpără buburuze cu sacul, iar apoi le dau drumul pe
pământul lor. Sunt foarte încântați să aibă multe buburuze.
- Dar de ce? întrebă James.
- Pentru că noi înfulecăm toate micile insecte dăunătoare care
înfulecă recolta fermierilor. Suntem foarte utile şi nu cerem niciun
bănuț în schimbul serviciilor noastre. (p. 108-109)
Clădirea era o faimoasă fabrică de ciocolată. Prin găurile din
pereți începu să se reverse aproape imediat un râu cald de ciocolată
topită. Într-un minut, ciocolata maronie și lipicioasă curgea pe toate
străzile satului, se strecura pe sub ușile caselor, intra în magazine și
în grădinile oamenilor. Copiii se afundau în ea până la genunchi, unii
chiar încercau să înoate în ea. Și toți se îndopau din ciocolată cu
înghițituri mari și hulpave, țipând de bucurie. (p. 65)
Traducere din limba engleză de Iulia Arsintescu
Traducerea versurilor de Florin Bican
Ilustraţii de Quentin Blake
Colecţie:
Serie de autor Roald Dahl
.jpg)
.jpg)